Sistemele electrice de protecție la îngheț sunt concepute pentru a împiedica formarea stratului de gheață pe suprafețele exterioare. Ele pot fi instalate sub alei pietonale, rampe de acces, trepte, terase, intrări în garaje sau alte zone expuse zăpezii și temperaturilor negative.
Elementul principal este cablul electric încălzitor. Acesta se montează sub suprafața finisată și transformă energia electrică în căldură. Temperatura generată nu are rolul de a transforma o rampă sau o alee într-o pardoseală caldă precum cea din interiorul unei locuințe. Scopul este diferit: menținerea suprafeței într-o zonă termică în care zăpada se poate topi, iar apa nu îngheață imediat.
Un cablu de degivrare bine dimensionat poate fi utilizat pentru protejarea zonelor unde poleiul sau acumulările de zăpadă pot crea probleme de acces și siguranță.
-
Cum se montează sistemul sub pardoseală
Montajul începe prin stabilirea suprafeței care trebuie protejată. Cablul este distribuit uniform în zona respectivă, respectând distanțele stabilite prin proiect.
În funcție de construcția suprafeței, elementele încălzitoare pot fi integrate într-un strat de beton, șapă sau într-o structură aflată sub pavele. Este important ca instalația să fie suficient de aproape de suprafață pentru a transfera eficient căldura, dar în același timp să fie protejată împotriva solicitărilor mecanice.
La o rampă auto, de exemplu, sistemul trebuie proiectat ținând cont atât de dimensiunea zonei, cât și de structura care va suporta greutatea autovehiculelor. Pentru trepte și alei pietonale, traseele cablurilor se adaptează formei și geometriei suprafeței.
Cablurile nu trebuie tăiate sau modificate arbitrar în timpul montajului. Lungimea, puterea și distanța dintre trasee se stabilesc în etapa de proiectare.
-
Senzorii detectează condițiile favorabile apariției gheții
Un sistem modern de protecție antiîngheț nu trebuie să funcționeze continuu pe durata iernii. Dacă afară sunt temperaturi negative, dar suprafața este complet uscată, utilizarea permanentă a încălzirii ar însemna un consum inutil de energie. Din acest motiv sunt folosiți senzori și sisteme automate de control.
Senzorul de temperatură poate detecta momentul în care valorile exterioare scad suficient pentru a exista risc de îngheț. În sistemele mai avansate, acesta este completat de un senzor de umiditate, care identifică prezența apei, zăpezii sau precipitațiilor.
Practic, sistemul poate porni atunci când sunt îndeplinite simultan două condiții: temperatura este suficient de scăzută, iar suprafața prezintă umiditate. Această automatizare face diferența dintre un simplu cablu conectat manual și un sistem de degivrare proiectat pentru utilizare eficientă.
-
Ce se întâmplă după ce sistemul pornește
Odată activat, cablul începe să încălzească stratul în care este montat. Energia termică se transmite treptat către suprafața pardoselii.
Dacă există zăpadă, aceasta începe să se topească. Dacă suprafața este udă și temperatura exterioară scade, căldura furnizată limitează posibilitatea formării unui strat de gheață.
Sistemul trebuie să rămână activ suficient timp pentru ca apa rezultată din topire să poată fi evacuată. Tocmai de aceea, proiectarea scurgerilor și a pantelor suprafeței este la fel de importantă precum alegerea cablului.
Nu este suficient să topim zăpada dacă apa rămâne acumulată într-un punct rece și îngheață imediat după oprirea sistemului.
-
Unde este util un cablu antiîngheț
Un cablu antiîngheț pentru pardoseli exterioare poate fi utilizat în numeroase situații. Una dintre cele mai comune aplicații este rampa de acces către un garaj subteran, unde gheața poate face urcarea sau coborârea dificilă.
Sistemele sunt utile și pentru treptele exterioare, în special la clădirile unde circulația pietonală este intensă. Pot fi protejate intrările în locuințe, hoteluri, clădiri de birouri, clinici, magazine sau spații industriale.
Pentru o proprietate rezidențială, degivrarea electrică poate fi instalată numai pe zonele importante: traseul dintre poartă și casă, treptele de acces sau benzile de rulare ale mașinii.
-
Puterea sistemului depinde de condițiile proiectului
Sistemele exterioare au cerințe diferite față de încălzirea electrică instalată într-o locuință. În exterior, pierderile de căldură sunt considerabil mai mari, deoarece suprafața este expusă direct aerului rece, vântului și precipitațiilor.
De aceea, puterea necesară pe metru pătrat se stabilește în funcție de condițiile reale ale proiectului. Contează zona climatică, altitudinea, expunerea la vânt, structura pardoselii, materialul finisajului și destinația suprafeței.
O rampă exterioară complet expusă poate avea alte cerințe decât niște trepte protejate parțial de o copertină. Dimensionarea corectă este importantă deoarece un sistem cu putere insuficientă poate încălzi suprafața, dar fără să reușească să îndepărteze eficient zăpada în perioadele dificile.
Cablu antiîngheț | Walton.ro
-
Automatizarea contribuie la reducerea consumului
Consumul unui sistem de degivrare nu trebuie calculat presupunând că acesta funcționează permanent pe parcursul întregii ierni. Într-o instalație automatizată, cablurile sunt alimentate numai atunci când senzorii detectează condițiile pentru care sistemul a fost proiectat. După uscarea suprafeței și dispariția riscului de îngheț, automatizarea poate opri încălzirea.
Pentru proiectele complexe, soluțiile oferite pe site-ul Walton.ro pot fi analizate împreună cu suprafața care trebuie protejată, caracteristicile construcției și puterea electrică disponibilă. În acest fel, cablul, automatizarea și senzorii pot fi priviți ca un singur sistem, nu ca echipamente independente.
-
Protecția trebuie gândită încă din faza de construcție
Cel mai simplu moment pentru instalarea unei protecții electrice antiîngheț este înainte de realizarea finisajului final. Atunci pot fi stabilite corect traseele cablurilor, poziția senzorilor și circuitele electrice.
Sistemul poate fi integrat și în cadrul unei renovări, dar intervenția presupune de obicei îndepărtarea sau refacerea unei părți a suprafeței existente.
Pentru rampe, alei și trepte, proiectarea trebuie să includă și modul în care apa provenită din topirea zăpezii este evacuată. O instalație eficientă combină cablul încălzitor, senzorii, automatizarea și drenajul corespunzător, astfel încât suprafața să rămână practicabilă atunci când temperaturile scad și apare riscul de polei.
