Cusăturile de bază, o abilitate uitată
Până acum câteva decenii, aproape fiecare casă din România avea o cutie cu ace, ațe, nasturi și foarfecă, iar reparațiile mici se făceau pe loc, fără drum la croitorie.
Generațiile tinere au crescut, în mare parte, fără aceste cunoștințe, într-o epocă a hainelor ieftine, înlocuite ușor.
Reparația redevine azi o alegere rațională, economică și ecologică. Industria textilă este, potrivit agențiilor europene de mediu, unul dintre sectoarele cu cel mai mare consum de apă și de resurse, iar prelungirea vieții unei haine cu doar câțiva ani îi reduce semnificativ impactul.
Un nasture cusut la loc, un tiv refăcut sau o cusătură desfăcută reparată cer 5-15 minute și câteva unelte simple.
Trusa de cusut de bază
Ace de mână de mai multe mărimi, un set ieftin, cu ace mai groase pentru materialele dense și mai subțiri pentru cele fine.
Ață în culorile de bază: alb, negru, gri, bleumarin, bej. Ața poliester universală rezistă mai bine decât ața de bumbac.
O foarfecă mică, ascuțită, folosită doar pentru material și ață.
Ace cu gămălie, pentru fixarea tivurilor și a cusăturilor înainte de coasere.
Un degetar, care protejează degetul la împingerea acului prin materiale groase.
Un descusător, unealta mică în formă de furculiță, care taie ața fără să rupă materialul.
Nasturi de rezervă, păstrați din pungulițele prinse de hainele noi.
Bandă de tiv termoadezivă, pentru reparațiile rapide, fără cusut, cu fierul de călcat.
Ața băgată în ac și nodul
Firul de ață se taie oblic, cu foarfeca, nu se rupe cu dinții, pentru un vârf curat, care intră ușor prin urechea acului.
O ață de aproximativ 50-60 de centimetri, o lungime cât de la vârful degetelor până la cot, de două ori. Firul prea lung se încâlcește.
Pentru nasturi și reparații care trebuie să reziste, ața se dublează: cele două capete se aduc împreună și se înnoadă.
Nodul de la capăt se face înfășurând ața de 2-3 ori în jurul vârfului degetului arătător, rulând-o cu degetul mare și trăgând-o apoi între degete.
Aparatul mic de băgat ața în ac, o sârmă subțire în formă de romb, ajută la acele cu urechi mici și ochii obosiți.
Nasturele cusut la loc, să nu mai cadă
Locul exact al nasturelui se vede după urmele vechi de ață sau se marchează cu un ac, închizând haina.
Acul intră prin material, pe dos, iar nodul rămâne pe interior.
Nasturele se așază peste, iar acul trece de 4-6 ori prin fiecare pereche de găuri.
Secretul rezistenței: un „picior” de ață. Între nasture și material se pune un chibrit sau o scobitoare, iar cusătura se face peste ea. La final, bețișorul se scoate, nasturele se trage în sus, iar ața rămasă se înfășoară de câteva ori în jurul picioarelor de sub nasture, formând o tijă scurtă. Nasturele astfel cusut se încheie ușor, fără să tragă materialul.
Ața se finalizează pe dos, cu câteva împunsături mici, una peste alta, și un nod.
La nasturii cu 4 găuri, cusătura în cruce sau în paralel e o alegere de stil.
Tivul refăcut
Tivul pantalonilor sau al fustei se descoase, adesea, pe câțiva centimetri.
Punctul ascuns, sau punctul de tiv, trece printr-un singur fir al materialului exterior, astfel încât cusătura să nu se vadă din față, și apoi prin marginea îndoită a tivului.
Împunsăturile se fac la 5-10 milimetri una de alta, fără ca ața să fie trasă prea tare, ca materialul să nu se încrețească.
Tivul se calcă înainte, pentru a fixa pliul, și după, pentru un aspect curat.
Pentru o soluție rapidă, banda termoadezivă, pusă între straturile tivului și călcată cu fierul, rezistă câteva spălări.
Cusătura desfăcută și gaura din buzunar
O cusătură desfăcută, la subraț, la șliț sau pe lateral, se repară pe dos, cu punctul înapoi, care imită cusătura de mașină. Punctul înapoi: acul iese în față, apoi intră cu o împunsătură în urmă, iese cu două împunsături mai departe, și tot așa, formând o linie continuă, rezistentă. Cusătura nouă începe cu 1-2 centimetri înainte de zona desfăcută și se termină cu 1-2 centimetri după, peste cusătura veche intactă. Gaura din căptușeala buzunarului, prin care dispar cheile și monedele, se coase la fel, pe dos, după întoarcerea buzunarului.
Ciorapii și puloverele
Gaura mică la vârful ciorapului se coase cu punct peste punct, strângând marginile. Cârpirea tradițională, cu o ciupercă de lemn introdusă în ciorap și cu fire țesute peste gaură, era o artă a bunicilor, redescoperită azi de cei pasionați de reparații vizibile. Tendința numită reparație vizibilă transformă petecul sau cârpeala colorată într-un element decorativ, pe blugi, pe pulovere, pe hainele copiilor. La tricotaje, un fir scăpat se prinde imediat cu un ac cu gămălie, pentru ca ochiul să nu se destrame mai departe.
Când mergi la croitorie
Fermoarele stricate, ajustările de talie, scurtarea pantalonilor cu tiv original, reparațiile la haine de ocazie, costume și paltoane.
Un croitor bun salvează haine care valorează mult mai mult decât reparația.
