Admiterea la universitățile din străinătate urmează calendare diferite de cel românesc, cu termene de aplicare frecvent între octombrie și ianuarie, pentru începerea studiilor în toamna următoare.
Un elev care se hotărăște în primăvara clasei a XII-a a pierdut, pentru multe țări, deja un an. Clasa a X-a este momentul pentru explorare: țările, universitățile, domeniile, condițiile de admitere.
Clasa a XI-a este pentru testele de limbă, pentru activitățile extracurriculare care contează și pentru vizitele la universități, fizice sau virtuale. Vara dintre a XI-a și a XII-a și toamna clasei a XII-a sunt pentru scrisorile de motivație, recomandări și aplicații.
Țările, cu diferențele care contează
Regatul Unit, după ieșirea din Uniune, a devenit mult mai scump pentru studenții români: taxele pentru studenții internaționali sunt de ordinul zecilor de mii de lire pe an, iar accesul la împrumuturile de studii a dispărut pentru cei care nu au statut special. Aplicarea se face prin sistemul centralizat UCAS.
Olanda, Danemarca, Germania, Austria, Italia, Franța, Belgia au taxe mici sau moderate pentru cetățenii Uniunii, de la zero la câteva mii de euro pe an, și numeroase programe în limba engleză.
Germania are, la majoritatea universităților publice, doar taxe administrative semestriale, de câteva sute de euro.
Olanda are taxe de aproximativ 2.500 de euro pe an pentru studenții din Uniune, cu acces la împrumuturi și, în anumite condiții, la sprijin financiar.
Statele Unite și Canada au costuri foarte mari, dar oferă burse substanțiale, uneori complete, pentru studenții cu rezultate excepționale, cu un proces de aplicare lung și complex.
Costul real, dincolo de taxe
Taxa de școlarizare este frecvent partea mică. Cazarea și traiul sunt cele mari. În orașe precum Amsterdam, Copenhaga, München sau Paris, o cameră într-un apartament împărțit costă, frecvent, 600-1.000 de euro pe lună sau mai mult. Căminele sunt insuficiente.
Costul total anual, cu cazare, mâncare, transport, asigurare și materiale, se situează, pentru multe orașe vest-europene, între 12.000 și 20.000 de euro. Munca part-time a studenților este permisă cetățenilor Uniunii în toate statele membre, dar programul intens de studiu o limitează.
Bursele de merit ale universităților, bursele guvernamentale, programele de mobilitate și, pentru românii din anumite domenii, bursele oferite de fundații private reduc costurile.
Ce cer universitățile
Diploma de bacalaureat și, adesea, notele din liceu, cu anumite medii minime.
Certificatul de limbă, de regulă un test standardizat de limba engleză sau certificatul de limbă a țării, cu scoruri minime diferite de la un program la altul.
Scrisoarea de motivație, care explică de ce acest program, de ce această universitate, ce aduce candidatul.
Scrisorile de recomandare de la profesori.
Pentru anumite programe, teste suplimentare, interviuri, portofolii.
Documentele se traduc autorizat, iar pentru unele țări, diplomele se apostilează.
Termenele sunt stricte. O aplicație trimisă cu o zi întârziere nu se mai ia în considerare.
Pentru programele în limba engleză din Olanda și Danemarca, scorul minim IELTS se situează la 6,0-6,5, iar testul costă, în centrele din București, Cluj-Napoca sau Iași, aproximativ 1.100-1.300 de lei. Diploma de bacalaureat din România este recunoscută în Uniunea Europeană, dar unele programe cer o notă de cel puțin 8 la matematică.
Întrebările serioase, înainte de aplicare
Este dorința adolescentului sau a părinților? Este pregătit emoțional să trăiască singur, într-o altă țară, la 18-19 ani, cu o limbă străină, fără rețeaua de sprijin a familiei? Ce se întâmplă dacă primul an nu merge? Există un plan B, inclusiv o admitere paralelă în România? Cum se va recunoaște diploma dacă tânărul se va întoarce? Discuțiile cu studenți români aflați deja la universitățile vizate, accesibile prin asociațiile studenților români din diaspora sau prin rețelele sociale, oferă informații pe care site-urile oficiale nu le au.
Adolescentul vrea să plece, iar părinții își fac griji
Temerile părinților sunt legitime: distanța, siguranța, banii, riscul ca tânărul să nu se mai întoarcă.
Unele se pot reduce prin informare concretă.
Distanțele europene s-au micșorat: un zbor direct București-Amsterdam, București-Copenhaga sau Cluj-Eindhoven durează 2-3 ore, iar biletele cumpărate din timp costă frecvent 50-150 de euro dus-întors, astfel încât o vizită în weekend, în caz de nevoie, este posibilă; datele Institutului Național de Statistică și ale organizațiilor studențești arată că zeci de mii de tineri români studiază în alte state ale Uniunii, iar comunitățile de studenți români din orașele universitare mari, din Olanda, Danemarca, Germania sau Italia, oferă sprijin practic în primele săptămâni, la găsirea cazării, la deschiderea contului bancar, la înregistrarea la primărie.
Asigurarea de sănătate se rezolvă, pentru studenții din Uniune, cu cardul european de asigurări de sănătate, în condițiile de acces la serviciile publice din țara gazdă, iar unele țări cer și o asigurare locală, obligatorie dacă tânărul lucrează part-time.
O întâlnire lunară, video, fixă în calendar, liniștește mai mult decât zece mesaje zilnice.
Sprijinul disponibil
Consilierii școlari din liceele cu tradiție în aplicări internaționale, organizațiile care oferă gratuit informații despre studiile în străinătate, târgurile educaționale organizate periodic în marile orașe.
Firmele de consultanță pentru admitere percep onorarii, uneori mari, pentru servicii pe care un elev organizat, cu sprijinul familiei, le poate face și singur, cu excepția aplicărilor complexe în Statele Unite sau la universitățile de top din Regatul Unit.
Recunoașterea diplomelor obținute în străinătate, la întoarcerea în România, se face prin Centrul Național de Recunoaștere și Echivalare a Diplomelor.
