Cunoscut pentru nuvelele lui, istoriile populare și biografiile cu figuri istorie centrale remarcabile, Stefan Zweig a scris doar o singur roman, ” Beware of Pity ”, un studiu despre nostalgie și deziluzie.
Când, forțat să ducă o viață de exilat din cauza regimului nazist, autorul Stefan Zweig a ajuns în New York în 1935, acesta era des întrebat despre modul în care evreii erau tratați în Germania. El a refuzat să fie prins în capcană și a susținut în corespondența lui motivul pentru care nu dorea să-și exprime părerea. În același mod, când a stat în Londra, a considerat că denunțările celui de-al treilea Reich erau prea mult: simțea că ei pierdeau din forță prin puterea repetiției.
La aceasta, cineva ar fi putut replica: nimeni nu putea fi mai mult de-acord că al treila Reich era un lucru negativ. Iar altcineva s-ar fi gândit că Zweig, el însuși evreu și conștient că propriile cărți îi erau arse în universități în întreaga Germanie, ar fi avut mai multe de spus în mod public despre acest subiect.
Romanul lui, ” Beware of Pity ” sau ”Suflete Zbuciumate”, alcătuit de-a lungul mai multor ani și încheiat în 1938, nu are nici pe departe vreo legătură cu evenimentele acelui an. Aceasta spune povestea unui ofițer de cavalerie austriac, Anton Hofmiller, care se împrietenește cu un bogătaș din vecinătate, Kekesfalva. Însă acesta ascunde un mare secret referitor la fata lui, Edith, care este paralizată de la brâu în jos. 
Consecințele acestui Secret
În acest roman, avem un erou care excelează în erori succesive. Toate pornesc de la o gafă pe care eroul o comite în mod neintenționat față de eroina romanului. Iar acest lucru declanșează evenimentele viitoare ale romanului pe o pantă periculoasă. Acesta o invită pe fiica lui Kekesfalva la dans, neștiind de infirmitatea acesteia.
Gestul declanșează un val de procese de conștiință complexe în mintea protagonistului, începând, astfel, să devină sursa psihologică de neliniștire a acestuia. În încercarea de a-și repara greșeala, locotenentul îi trimite eroinei flori, iar, de-aici, totul se va desfășura pe panta unei povești de dragoste.
Edith se îndrăgostește de locotenent, însă acesta o tratează doar ca pe un copil, ceea ce va genera valuri de neînțelegere și nefericire eroinei.
O figură complexă a romanului este doctorul Condor, responsabil pentru vindecarea eroinei și pentru modalitatea de a o aduce pe aceasta pe linia de plutire în sens medical.
Gestul final al protagonistei, acela de a suferi o dragoste neîmpărtășită este remarcat și atent punctat de narator, întrucât de-aici va decurge cel mai nefericit sentiment, și anume, cel de vinovăție.
Stefan Zweig a creat un roman de secol, un roman memorabil atât prin stilul în care a fost creat, cât și prin metoda lui de scriere. Responsabilitatea scriitorilor este aceea de a ajunge la miezul problemelor și de a soluționa, într-un fel mai tragic sau mai puțin tragic, cazurile de dragoste nefericită, în vreme ce responsabilitatea sau plăcerea cititorului se va reduce la bucuria de a citi un roman bun.
