Școala românească se află într-o continuă schimbare, iar părinții joacă un rol esențial în procesul educațional al copiilor lor. Din perspectiva unui părinte, sistemul educațional din România este adesea perceput printr-un amestec de speranțe, frustrări și dorințe de îmbunătățire. Pentru mulți părinți, școala reprezintă nu doar locul în care copiii învață noțiuni teoretice, ci și mediul în care își formează caracterul, dezvoltă abilități sociale și își pregătesc viitorul. Iată cum arată școala românească văzută prin ochii unui părinte.
Curriculum încărcat și abordări învechite
Una dintre principalele preocupări ale părinților este legată de curriculumul școlar, care este adesea perceput ca fiind prea încărcat și bazat pe o abordare învechită.
Copiii sunt supuși unui volum mare de informații, multe dintre ele considerate irelevante pentru viața de zi cu zi sau pentru cerințele pieței muncii moderne. De multe ori, accentul se pune pe memorare mecanică în loc de înțelegerea și aplicarea conceptelor.
Părinții își doresc un curriculum modernizat, care să includă mai multe activități practice și să dezvolte abilități esențiale precum gândirea critică, creativitatea și competențele digitale. În plus, introducerea unor ore de educație financiară, managementul emoțiilor sau educație civică adaptată la realitățile contemporane ar putea ajuta elevii să se pregătească mai bine pentru viață.
Lipsa resurselor și infrastructura precară
Mulți părinți sunt nemulțumiți de condițiile în care învață copiii lor. De la clădiri vechi și prost întreținute, până la lipsa materialelor didactice și a echipamentelor necesare, infrastructura școlară este o problemă recurentă în România. Școlile din mediul rural sunt cele mai afectate, multe dintre ele neavând acces la internet, laboratoare echipate corespunzător sau chiar toalete funcționale.
Părinții își doresc o mai mare implicare din partea autorităților în modernizarea școlilor și crearea unui mediu sigur și primitor pentru copii. O școală bine echipată nu doar că motivează elevii să învețe, dar oferă și profesorilor resursele necesare pentru a-și desfășura activitatea la standarde înalte.
Comunicarea deficitară între profesori și părinți
Comunicarea dintre profesori și părinți este adesea insuficientă sau deficitară, ceea ce poate duce la neînțelegeri și frustrări. Mulți părinți simt că nu sunt implicați suficient în procesul educațional și că nu primesc feedback constant cu privire la evoluția copilului lor. Această lipsă de comunicare poate afecta negativ relația dintre familie și școală și poate influența atitudinea copilului față de învățare.
Părinții apreciază profesorii care sunt deschiși, transparenți și implicați, și care își fac timp să discute cu ei despre nevoile și dificultățile copiilor. Organizarea mai frecventă a ședințelor cu părinții, utilizarea platformelor online pentru comunicare și implicarea părinților în activitățile școlare ar putea îmbunătăți semnificativ această relație.
Sistemul de evaluare și presiunea notelor
Sistemul de evaluare bazat pe note este o altă sursă de nemulțumire pentru mulți părinți. Accentul pus pe performanța academică și pe competiția dintre elevi poate genera stres și anxietate atât pentru copii, cât și pentru părinți. Mulți simt că notele nu reflectă întotdeauna adevăratele abilități și potențialul copiilor lor, iar presiunea constantă pentru rezultate bune poate demotiva elevii.
Părinții ar dori să vadă o abordare mai flexibilă și personalizată a evaluării, care să țină cont de progresul individual al fiecărui copil și să încurajeze dezvoltarea personală în detrimentul competiției acerbe. Evaluările formative, feedback-ul constructiv și implicarea activă a elevilor în procesul de autoevaluare ar putea aduce o schimbare pozitivă în modul în care sunt percepute notele.
Nevoia de susținere emoțională și consiliere
În contextul actual, în care copiii și adolescenții se confruntă cu provocări multiple, de la presiunea socială până la problemele generate de pandemie, susținerea emoțională oferită în școli este mai importantă ca oricând. Părinții simt adesea că școala se concentrează prea mult pe performanța academică și prea puțin pe starea de bine a elevilor.
Consilierii școlari, programele de mentorat și orele dedicate dezvoltării personale ar putea ajuta copiii să-și gestioneze mai bine emoțiile și să-și dezvolte abilitățile sociale. Părinții își doresc o școală care să pună pe primul loc bunăstarea emoțională a copiilor și care să ofere sprijin atunci când aceștia au nevoie.
Școala românească, văzută prin ochii unui părinte, este un amestec de provocări și speranțe pentru un viitor mai bun. Părinții doresc un sistem educațional adaptat la nevoile actuale, care să pună accent pe dezvoltarea holistică a copilului, să asigure resursele necesare și să creeze un mediu sigur și incluziv pentru toți elevii.
