Va multumim. Votul dumneavoastra (4/5) a fost inregistrat.
Text: Criza proximtatii are, asupra spiritului, un efect paralizant. Dihotomiile incremenesc in antinomii. Miscarea vie a gandirii sucomba in idolatrie. Departele monumentalizat te tintuieste locului, te impietreste in exaltarea ta. ... Proximitatea este tocmai inceputul parcurgerii, convertirea vidului in interval dinamic, in drum. Proximitatea nu e opusul departelui: e primu pas, pasul decisiv, catre el. Absolutul inceteaza sa mai fie utopic daca transforma distanta care ne separa de el intr-o inlantuire de proximitati. Ceea ce e aproape de noi e mai aproape de absolut decat noi; pentru ca aproapele nostru e extensia identitatii noastre, e sinele nostru largit. Sinele largit, sinele in expansiune, sinele care se revarsa asupra proximtatii sale e singurul, adevaratul partener al absolutui. Absolutul, la randul lui, trebuie sa iasa din umbra departarii sale pentru a se manifesta ca vecinatatea posibila a omului, ca proximitate. Pentru a iesi din schematismul dihotomiilor, pentru a umple intervalul dintre ele si pentru a depasi criza proximitatii rezultata din fascinatia idolatra a departelui se pot imagina - si s-au imagina - mai multe solutii: una din ele face substanta angelologiei.
English
Va multumim. Votul dumneavoastra (4/5) a fost inregistrat.
